UN PISOI NEVINOVAT

Dati-mi voie doar un pic,
sa explic:
sunt pisoiul cel mai mic
(cel cu pata pe botic)
si de ieri de dimineata,
tot mereu,
fiecare ma inhata
si ma da pe usa-afara.
Ce-s eu, fiara ?
Ce-s eu, leu ?

Mie spuneti-mi, sa stiu,
ce-am gresit, ce vina port,
dac-am vrut sa scot la soare,
la plimbare,
pestisorul auriu,
mai mult mort de suparare decat viu ?

Dac-am vrut s-ajut la treaba,
si cu-o laba
sa desir si sa masor
ata de pe un mosor –
si, macar, n-a fost putina –
am vreo vina ?

Iar cand m-am uitat prin vase,
sa vad ce-i si cum miroase,
am gasit lapte in ele.
Oare astea-s fapte rele ?

Sunt uituci si sunt uituce:
lasa-afara cozonacul
si-ar putea sa se usuce –
nu-i mai bine sa-l mananci ?
Pentru asta, poc, un branci
si m-am dus de-a berbeleacul.

Daca toate merg asa,
am sa plec in lumea mea –
mai ales ca in gradina,
colo, langa deditei,
vad o pana de gaina.
Aoleu, ce-i fac eu ei !